Harțuirea și violența în școli: tineri neadaptați, frustrare afectivă și un sistem social și educativ deficitar

Sursa foto: http://youthsspeak.com.au/how-to-handle-bullying-and-teasing

Surse  ale hărțuirii și violenței în școlii

Ø      Factorul familial

Cercetările în ceea ce privește implicarea factorului familial în comportamentul agresiv confirma faptul că adolescenții agresivi provin, de regulă, din familii în care părinții înșiși sunt agresivi, și metodele disciplinare sunt neadecvate, deseori brutale. Studiile privind relațiile dintre tatăl tiran și adolescent menționează faptul că adeseori pot avea loc conflicte, care pot sfârși printr-o ruptură a relațiilor cu părinții și fuga de acasă a adolescentului precum și prin vagabondaj.

Tinerii care sunt deseori victime ale hărțuirii și violenței provin în special din familii hiper-protective în care părinții sunt cei care îndeplinesc toate nevoile copiilor, îi controlează, nu-i lasă să-și creeze propriul lor grup de prieteni, familia ținând locul colegilor de la școală, a prietenilor din fața blocului, a prietenului celui mai bun și așa mai departe. Acești tineri devin inadaptați și izolați social, ei nu știu să ia decizii în situații problematice, să reacționeze în anumite situații de viață, să se adapteze la diferiți factori de mediu.

De asemenea, statutul social al familiei este un alt criteriu al problemelor de violență și hărțuire în școli. Tinerii cu situație economică precară sunt deseori victimele agresiunii, deoarece sunt etichetați și „puși la colț” de către ceilalți colegi cu un statut economic bun.

Ø      Factorul social

Mediul social conține numeroase surse de influență de natură să inducă, să stimuleze și să întrețină violența școlară: situația economică, slăbiciunea mecanismelor de control social, inegalitățile sociale, criza valorilor morale, mass-media, disfuncționalități la nivelul factorilor responsabili cu educația tinerilor, lipsa de cooperare a instituțiilor implicate în educație. Pentru țările fost comuniste, creșterea violenței în general,  nu numai a violenței școlare, este pusă pe seama unui complex de factori precum: liberalizarea mas-mediei, lipsa exercițiului democratic, creșterea libertății generale de mișcare, slăbirea autorității statului și a instituțiilor angajate în respectarea legii, accesul la mijloace de agresiune (Radu, 1994).

Conjunctura economică și socială provoacă anumite confuzii în rândul tinerilor, care încep să se îndoiască de eficacitatea școlii, de utilitatea științei. Și aceasta cu atât mai mult cu cât constată că școala nu le asigură inserția profesională. Valorile tradiționale promovate în școală – muncă, meritul, efortul – cunosc o degradare vizibilă. Un mediu social în criză afectează profund dezvoltarea personalității adolescentului și a individului, în general.

Tot mai mulți psihologi și sociologi subliniază faptul că mijloacele de comunicare în masă, prin conținutul neadecvat pe care îl promovează uneori, pot propaga în rândul tinerilor atitudini antisociale. Cercetările lui Eron (1989) arată că mai ales copiii cu potențial agresiv urmăresc programe care prezintă violența.

Conform cercetării efectuate de Consiliul Național al Audiovizualului din România în anul 2005, 57% din videoclipurile publicitare pentru lansarea de albume de muzică conțineau violență. În programele televiziunilor din România primul loc este deținut de violența fizică urmată de cea verbală.

Acest fenomen este greu de evaluat atât la nivel național, cât și la scara mondială, deoarece violența fizică  poate fi interpretată ca o problemă internă, ce trebuie rezolvată prin mijloace proprii mai degrabă decât  prin apelul  la forurile competente.

Ø      Factorul individual

Un factor important al comportamentelor agresive este intoleranța la frustrare. Starea de frustrare se manifestă printr-o emotivitate mărită, și în funcție de temperamentul individului, de structura sa afectiva, se poate ajunge la un comportament violent, individul nemaiținând seama de normele și valorile fixate de societate. Frustrarea afectivă este una din cauzele cele mai frecvente ale problemelor de comportament. În urma efectuării unui studiu longitudinal asupra evoluției copiilor cu dificultăți de comportament s-a descoperit prezența acestui factor în etiologia fenomenului într-o proporție de 82% din cazuri. Dobândirea toleranței la frustrare depinde de nivelul de autocontrol, de temperament dar și de normă de internalitate.

Factorii individuali ce țin de personalitatea victimei fac referire la tipurile de interacțiuni cu ceilalți; persoanele care pot deveni ușor ținta hărțuirii și agresiunii sunt persoane retrase, izolate social, anxioase, cu slabe abilități de comunicare, nu au deprinderi sociale bine dezvoltate, sunt submisive. În același timp, persoanele dispuse spre a fi ținta agresorilor trăiesc sentimente de inferioritate în relație cu ceilalți, stimă de sine scăzută, imagine de sine negativă, lipsă sau slabe metode de coping și sunt incapabile să facă față propriilor probleme. De asemenea, sunt emotivi și se autoculpabilizează pentru ceea ce li se întâmplă.

Ø  Școala ca sursă de violență

Sursele hărțuirii și agresivității în școlii sunt specifice pentru România, concludente fiind rezultatele cercetării "Violența în Școli" realizate în 2005 de UNESCO în  școlile și liceele din România și coordonată de doamna Aurora Liceanu. În urma acestei cercetări s-au obținut următoarele rezultate în ceea ce privește violența în mediul școlar românesc:

O primă sursă se referă la  deficiențele de comunicare, ca o sursă fundamentală a hărțuirii și violenței în școli. Cei mai mulți elevi investigați argumentează comportamentul violent prin faptul că unii profesori nu sunt deschiși la comunicare. Cel puțin în această privință, toți actorii investigați semnalizează comunicarea ca fiind cea mai tangibilă și acută problemă a școlii din care fac parte. Este evident că elevii au așteptări mult mai ridicate privind relația lor cu profesorii, doresc că aceștia să fie mai deschiși, mai direcți, mai apropiați de problemele lor.

Altă sursă identificată este evaluarea rezultatelor elevilor și climatul de competiție – cauze ale frustrărilor elevilor. În ciuda eforturilor de reformă a sistemului de evaluare a rezultatelor școlare din ultimii ani (introducerea calificativelor, luarea în considerare a mediei de absolvire la examenele naționale și la cele de admitere în învățământul superior, încercările de introducere a unui portofoliu de educație permanentă), investigația de față arată că evaluarea continuă este o sursă de stres și frustrare pentru elevi. Astfel, peste jumătate dintre elevii investigați apreciază că unii profesori nu le evaluează corect rezultatele. Consilierii și directorii implicații în studiu sunt de părere că subiectivitatea în evaluare poate fi cauza posibilă a violenței elevilor, dar, în opinia acestora, incidența acestei cauze nu este la fel de importantă.

O altă cauză a violenței, în opinia elevilor, este impunerea cu orice preț a autorității profesorului. Mai mult de 40% dintre elevii investigați resimt impunerea autorității profesorului că o sursă importantă a reacțiilor de tip violent. Aceasta, cu atât mai mult, cu cât opinia lor, în legătură cu profesionalismul și pregătirea cadrelor didactice (componentă importantă a autorității profesorului) este de multe ori destul de critică. Astfel, 35,4% dintre elevii investigați consideră că profesorii nu sunt suficient de bine pregătiți, în timp ce pește 20% sunt rezervați în a exprima o opinie în această privință.

Fie că vorbim de cauze derivate din mediul familial, social, din sistemul de învățământ sau chiar din frustrarea afectivă a individului, violenta are rădăcini adânci în identitatea noastră națională. Și, fie că provine doar din una din sursele de mai sus sau câte puțin din toate, ne afectează copiii într-un mod dramatic. Singurul mod de a-i ajuta în a face fata hartuirii sau violentei este să îi pregătim emoțional, să comunicăm constant cu ei și să tratăm din timp simptomele izolării sociale și agresivității.